Saturday, June 2, 2007

A fost o data un par...

Care s-a nimerit taman in ziua Referendum-ului. N-a fost insa un eveniment de PR, menit sa tina bucuresteanu cu ochii beliti la asfaltul proaspat schimbat(stiut fiind ca in Capitala "acuzatul" are un capital de imagine baban). Dezmintirea suna asa: „Data la care se desfasoara cursa a fost stabilita de biroul executiv al FIA inca de anul trecut. Orice asociere intre datele de desfasurare ale cursei si orice alt eveniment care are loc in Romania este tendentioasa si rauvoitoare. Noi dorim sa organizam un eveniment sportiv si nu vrem sa ne amestecam in niciun fel in evenimente interne”, (Hartmut Beyer, promotorul evenimentului Vodafone Bucharest Challenge 2007)
Nu de Basescu ma doare. Nu e Videanu, ca si-a facut moftu, si a facut pista de masini urlatoare in jurul Casei Poporului, in plin centru. Nu de toti tampitii care au stricat asfaltul, au facut altul, au incurcat circulatia, si au tinut oamenii de pe 13 Septembrie 3 zile numai in vuiete.
Ma doare de un par, oameni buni. Un par care a crescut si el, ca toti perii, de pe vremea raposatului, vis a vis de intrarea la MNAC. In statie la 136, pentru cne cunoaste. Si pe care nu l-a dat jos nici Nea Nicu, cand a construit ditamai Casa, nici cand s-a facut Academia, nici minerii, nici vandtul, nici gerul.
A venit insa un tampit cu o drujba si la executat in 30 de secunde. Nu ca sa construiasca o tribuna pe locul lui, ci pentru ca de la inaltimea lui de 3-4 m, incurca vizibilitatea la raliu. Care tribuna, in alea trei zile, s-a umplut la capacitatea maxima de 10-20 de oameni.
In urma potopului(pardon, raliului) a ramas o vraiste made in Romania. Si, cum la spatiu verde o ducem bine, pe langa dragul meu par, s-au mai sacrificat vreo cativa copaci, la 50 de ani. Pentru 3 zile.
Bottom line, oricat te-ai feri tu, vine un tampit si te rade cand te astepti mai putin. Primaria, toata "stima".